Ultima creatie a lui Arthur C. Clarke, terminata cu putin timp inainte de moartea sa, a beneficiat de colaborarea lui Frederik Pohl, un multiplu laureat al premiilor Hugo si Nebula, cat si detinator al unui titlu de Nebula Grand Master, titlu decernat pentru contributii importante la dezvoltarea genului stiintifico-fantastic.
Subiectul romanului The Last Theorem a fost ales de Clarke, eroii romanului fiind doi tineri din Sri Lanka, Rajit Subramanian si Gamini Bandara. Intre cei doi se va infiripa o prietenie care va duce la o scurta relatie de dragoste intrerupta de plecarea spre colegii diferite. Rajit e pasionat de matematica si astronomie. In scurt timp, ruptura dintre cei doi se adanceste, iar orientarea lor sexuala se schimba. Printr-o serie de imprejurari bizare, Rajit este capturat de pirati, salvat de autoritati si apoi incarcerat timp de doi ani, fiind confundat cu un terorist. In inchisoare, reuseste sa perfecteze Ultima Teorema a lui Fermat. Odata eliberat, devine celebru si se casatoreste cu Myra de Soyza, experta in inteligente artificiale.
In timp ce Rajit trece prin seria de evenimente ce au dus la recunoasterea sa internationala ca una din marile minti ale omenirii, o rasa de extraterestrii numiti ‘Marii Galactici’ observa testele nucleare desfasurate pe Pamant si trimit o flota uriasa sa anihileze planeta, considerand ca oamenii sunt prea agresivi si amenintatori pentru a fi lasati sa supravietuiasca. In acelasi timp Gamini, cu ajutorul unei organizatii numite Pax per Fidem (Pace prin Credinta) reuseste sa impiedice o criza internationala folosind o noua tehnologie non-letala. Curand, Rajit este atras de vechiul sau prieten in masinatiunile organizatiei, iar extraterestrii vor avea o surpriza in momentul in care vor ajunge la destinatie.
Cei doi autori, ambii trecuti de 87 de ani in momentul cand a fost scrisa aceasta carte, reusesc un adevarat tur de forta, Clarke recreand tara sa adoptiva, Sri Lanka, intr-o maniera vie. Experienta lui Pohl si Clarke in stiinta popularizata permite si celor mai putin familiarizati cu stiintele exacte si ingineria sa inteleaga mecanismele descrise in carte si functionarea lor. Daca Pohl este pasionatul de matematica, Clarke este cel care descrie tot ce tine de inginerie, fizica si mecanica. De altfel Clarke este unul din creatorii catorva concepte revolutionare, unele pe cale de a fi testate de diverse agentii spatiale, altele deja adoptate (liftul spatial, navele spatiale cu vele solare, satelitii geostationari). Aceleasi concepte apar si in cartea de fata, facand ca romanul sa intre in categoria hard-SF. Cu toate acestea, nu tehnologia are cel mai important rol, ci explorarea relatiilor interumane si a mentalitatii speciei, nu de putine ori textul avand o puternica incarcatura emotionala.
O carte demna de sfarsitul unei cariere prestigioase ca cea a lui Sir Arthur C. Clarke si probabil ultima carte pe care o vom vedea din partea lui Frederik Pohl, in varsta de 89 de ani. Un roman bine scris, care incununeaza la superlativ cariera a doi dintre cei mai iubiti autori de science-fiction. Din nefericire Arthur C. Clarke nu a mai apucat sa vada cartea publicata.
Advertisements