Cum a reusit un roman science-fiction sa aiba trei autori poate parea un mister. Explicatia e simpla: totul a pornit de la o povestire scrisa de Gardner Dozois in anii ’70, revizuita in anii ’80 de George R.R. Martin si transformata in roman de Daniel Abraham in anii 2000.
Hunter’s Run e povestea unui prospector independent, Ramon Espejo, un om trecut prin multe, needucat si cam betiv. Dupa o noapte in care a baut un picut cam mult, Ramon ucide un om, ceea ce il sileste sa dispara rapid din localitate si sa se indrepte spre alte planete, cat mai departe de coloniile umane. In calatoriile sale, Ramon incepe sa inteleaga de ce l-a ucis pe strain si sfarseste prin a realiza ceva teribil: oamenii sunt doar niste bieti pioni intr-o lupta in care doua rase extraterestre incearca sa se anihileze reciproc. Desi nu poate intelege motivatiile celor doua rase, Ramon este decis sa supravietuiasca cu orice pret. Iar acest lucru il va face sa arate ce inseamna sa fii om: sa fii furios, sa refuzi sa renunti, sa lupti indiferent de sortii de izbanda, sa ramai in viata si sa incerci sa fii mai inteligent decat adversarul.
O carte in care oamenii nu sunt plasati in varful piramidei, ci undeva la baza ei, o carte care prezinta un univers in care rasa umana aproape ca nu conteaza in lupta pentru supravietuire, un univers ostil pamantenilor care sunt manipulati in functie de interesele unei rase sau a alteia.
Advertisements
Pe parcursul a cinci volume (Pawn of Prophecy, Queen of Sorcery, Magician’s Gambit, Castle of Wizardry, Enchanter’s End Game), David Eddings ne prezinta istoria a sapte mii de ani de lupte intre zei si oameni si ne spune o poveste despre destin si despre o profetie ce trebuie indeplinita.
Furtul unei pietre magice este catalizatorul evenimentelor din serie. Zeul Thorak viseaza sa fie adulat de zei si oameni deopotriva, asa incat ia cu forta o piatra magica, numita Globul lui Aldur, care i-ar conferi puterile ncesare pentru a deveni stapanul absolut al lumii. Dar se loveste de opozitia celorlalti zei, protectori ai Globului, care reusesc sa il cufunde intr-un somn adanc, timp de milenii.
Si totul pare sa se fi terminat pana cand intr-o zi piatra magica e furata de cineva care vrea sa il trezeasca pe Thorak, zeul nebun. Garion, un tanar taran orfan, afla cu stupoare ca cea pe care o credea matusa sa este de de fapt o vrajitoare numita Polgarasi are trei mii de ani, iar cel pe care il socotea prietenul apropiat al familiei este un vrajitor numit Belgarath care a fost martor la infrangerea lui Thorak in urma cu sapte mii de ani. Garion si cei doi vrajitori pornesc intr-o lunga calatorie incercand sa recupereze Globul lui Aldur si sa il opreasca pe Thorak. Cei trei se vor lovi de fortele dezlantuite de zeul nebun, dar, cu ajutorul catorva aliati ce li se vor alatura pe parcursul calatoriei, vor trece peste toate obstacolele.
O saga despre initiere si maturizare, in care multe personaje sufera schimbari spectaculoase; o calatorie plina de situatii neprevazute, de rasturnari spectaculoase de situatii, cu finaluri mai mult sau mai putin fericite, o calatorie in care viata si moartea se ingemaneaza.
Seria e destinata mai ales publicului tanar, dar scrierea fluida si stilul sobru ale lui Eddings, precum si lumea imaginata de el o recomanda cititorilor de orice varsta.
Fascinatia oamenilor fata de vampiri este veche de cand lumea. Vampirii sunt prezenti in aproape toate mitologiile majore: de la cele asiriene si babiloniene la cele greco-romane, de la cele chineze si japoneze la cele crestine. Dar popularitatea personajului bautor de sange explodeaza o data cu aparitia cartii lui Bram Stoker, Dracula, in ultimele doua secole fiind scrise nenumarate romane despre vampiri.
L.J. Smith ataca astfel o zona literara deja ocupata, insa autoarea gaseste rapid o zona putin exploatata : romanele cu vampiri dedicate adolescentilor.
The Fury e al treilea volum al seriei Vampire Diaries cu aventurile Elenei, devenite ea insasi vampir. Prinsa intre dragostea fata de cei doi frati vampiri, Stefan si Damon, este intr-o stare de confuzie, incercand sa evite greseala lui Katherine (tanara care i-a transformat pe cei doi frati in vampiri, facandu-i sa se urasca reciproc si care s-a sinucis, cuprinsa de remuscari). Elena descopera insa ca aparentele pot fi inselatoare si nimic nu este ceea ce pare a fi, la lucru fiind forte extrem de puternice. Cand in oras, isi face aparitia un grup de vanatori de vampiri, lucrurile se inrautatesc. Dar Alaric, conducatorul vanatorilor, schimba taberele, incepand sa ii ajute pe vampiri si cu ajutorul noului aliat, Elena si cei doi frati vor incerca sa opreasca fortele malefice prezente in oras.
In Dark Reunion, al patrulea volum, povestea este spusa de catre una din cele mai bune prietene ale Elenei: Bonnie. La sase luni de la moartea Elenei, Bonnie, impreuna cu cateva prietene, decide sa incerce sa o contacteze pe Elena cu ajutorul unei tablite de divinatie Ouija. In timpul sedintei de spiritism, fetele reusesc sa faca ceea ce si-au propus, dar imediat sunt atacate de o forta necunoscuta. Bonnie ii cheama in ajutor pe Stefan si Damon, dar si pe doi dintre cei mai buni prieteni ai Elenei, Meredith si Matt. Cei cinci vor porni impreuna in cautare unui mijloc de a rezolva noul mister cu care sunt confruntati.
Ambiguitatea este evitata, binele si raul nu se intrepatrund, iar eroii ies intotdeauna victoriosi. Autoarea reuseste sa captiveze cititorul, facandu-l sa se indragosteasca de personaje, sa sufere sau sa se bucure alaturi de ele si mai ales sa se identifice cu acestea.
Evenimentele se succed rapid, nedand timp cititorului sa rasufle ; e o excelenta lectura de vacanta.
Paul reuseste sa isi vada implinit visul de a avea o ceainarie in Paris, pe care o deschide cu ajutorul tatalui fostei sale prietene. Foarte curand insa are neplacuta surpriza de a primi vizita unui inspector de la Ministerul Francez al Culturii, care ii reproseaza lipsa traducerii unor cuvinte din meniu. Aparent, Merde Happens ! ; eroul este pus in situatia de a plati o monstruoasa amenda cu perspectiva ca mica lui afacere sa fie inchisa.
Nevoia rapida de bani il duce pe Paul inapoi Anglia unde gaseste o slujba care il va sili sa cutreiere Statele Unite ale Americii in incercarea de a atrage turisti americani in Marea Britanie.
Problemele incep inca de la interviul pentru job: cineva il confunda cu un model celebru si il fotografiaza in mini-kilt, iar pozele sunt postate pe un site dedicat homosexualilor. Fotografiile il urmaresc pe tot parcursul calatoriei prin SUA, dar, intr-un mod ironic, tot ele sunt cele ce ii netezesc calea pentru a isi duce treaba la bun sfarsit.
Alaturi de Paul vor fi Alexa, o fotografa franceza ce viseaza sa faca un documentar despre America, si Jake, un american cu pretentii de mare poet. Cei trei isi incep periplul american intr-un autotmobil Mini. Calatoria se va desfasura de la Atlantic la Pacific, eroii trecand prin Miami, New Orleans, Las Vegas si Los Angeles. Personajele intalnite pe parcursul calatoriei sunt hilare, descrise intr-o maniera savuroasa, iar eroii trec prin niste rasturnari de situatie spectaculoase si foarte comice.
Merde Happens reprezinta o cavalcada a rasului, jocurile de cuvinte sunt la ele acasa, iar umorul este de cea mai buna calitate.
Cami este o fata care la prima vedere pare normala. Putini sunt cei care stiu ca ea vorbeste fluent paisprezece limbi si ca este experta in a ucide. Este studenta la prestigioasa Academie Gallagher. De unde provine prestigiul Academiei ? Raspunsul variaza in functie de cel chestionat ; pentru localnici, Academia este o scoala pentru fete de bani gata, in vreme ce pentru agentiile secrete americane, Gallagher e o scoala care pregateste spioane de elita.
Calcand pe urmele mamei sale (absolventa si directoare a Academiei), si ale tatalui sau (spion disparut fara urma intr-o misiune), Cami manifesta un talent innascut de a se amesteca in multime, de a deveni invizibila, lucru vital pentru un spion veritabil. Si totusi in timpul unei misiuni cineva o observa: un baiat care ii va arata o latura a vietii pe care ea nu o cunoaste decat din filme si de la televizor. Bineinteles ca acesta nu are habar despre adevarata ei ocupatie, iar Cami va face adevarate tururi de forta ca el sa nu descopere adevarul…
Desi cartea lui Ally Carter este previzibila, situatiile comice si umorul o salveaza de banalitate transformand-o intr-o lectura extrem de placuta. Succesul cartii in SUA a dus la o continuare (Cross My Heart and I Hope to Spy), dar si la anuntul ca seria va fi extinsa la sase romane. Totodata, studiourile Disney au cumparat drepturile pentru ecranizarea acestui prim volum, filmul urmand sa fie lansat in noiembrie
Romanul lui Ethan Canin, considerata unul din cele mai izbutite aparute in ultimii ani despre societatea americana, abordeaza subiecte diverse si actuale: familie si relatii romantice, diferentele de clasa si politica, viata si moarte.
Naratorul e Corey Sifter, un barbat de cincizeci de ani. Fiu al unui instalator, nascut intr-un orasel de provincie construit si detinut aproape in totalitate de familia Metarey, Corey schimba frecvent slujbele pana intr-o zi cand ajunge sa lucreze chiar pentru familia Metarey. Ca bun prieten al uneia din cele doua viitoare mostenitoare, ajunge un fel de membru-surogat al familiei : baiat bun la toate, sofer, reparator. Tatal, Liam Metarey, il trimite apoi la un prestigios internat, apoi ii plateste facultatea. Liam nu il finanteaza doar pe Corey, ci si pe senatorul Bonwiller, candidat la presedintia Democratilor. Senatorul pare sa fie cea mai buna speranta in restabilirea prestigiului american sifonat de Nixon si retragerea din Vietnam, promitand o extindere a drepturilor civile si a drepturilor femeilor, declarandu-se aparator al oamenilor de rand. Dar, desi manat de bune intentii, este si el supus greselilor, la fel ca toti ceilalti. Ca sofer si confident al senatorului, Corey vede ca bea un pic prea mult si are o amanta. Intr-o noapte de iarna, cand senatorul si amanta sa ies la o plimbare, are loc un accident, iar cadavrul amantei este gasit inghetat. Ancheta descopera ca nu ranile provocate de accident sunt cele ce au ucis-o; scandalul izbucnit duce la disparitia senatorului de pe scena politica.
In timp ce povesteste aceste evenimente, Corey ne poarta prin amintiri din copilaria lui, reminiscente din anii de internat si colegiu, si intamplari recente din viata alaturi de sotia si fiicele sale.
Cartea e intens emotionala, amintirile eroului se simt acut ca fiind ceva real si foarte palpabil, iar gustul lasat de roman la final e dulce-amar, cu o puternica incarcatura de nostalgie si tristete. Un roman care portretizeaza si nuanteaza nesfarsita capacitate de a regreta trecutul a rasei umane.
Orson Scott Card este un autor deja binecunoscut fanilor science-fiction, iar cele mai cunoscute serii ale lui sunt Ender’s Saga si Shadow’s Saga. Daca prima serie urmareste destinul lui Andrew ‘Ender’ Wiggin, The Shadow’s Saga ne prezinta aventurile prietenilor lui Ender. Ambele serii urmeaza sa fie reunite intr-un imens ciclu prin aparitia a doua noi titluri care vor aparea la sfarsitul acestui an.
Ambele serii s-au bucurat de o primire excelenta din partea fanilor, iar primul volum din Ender’s Saga (Ender’s Game), urmeza sa fie ecranizat. Romanele abordeaza teme diverse, pornind de la manipularea psihologica si genocid pana la relatiile dintre culturi fundamental diferite. Daca Ender’s Game si Shadow’s Saga (Ender’s Shadow, Shadow of the Haegemon, Shadow Puppets si Shadow of the Giant) sunt niste romane alerte, ce tin cititorul intr-un suspans aproape insuportabil, ultimele romane din Ender’s Saga (Speaker for the Dead, Xenocide si Children of the Mind) sunt meditative, cu tematica filosofica si religioasa.
Multiple premii pentru cele doua serii demonstreaza popularitatea de care se bucura acestea atat in randul fanilor, cat si in randul criticilor de science fiction si il introduc pe autor in randul marilor nume ale genului. O parte din cele doua serii ale lui Card au fost traduse si in limba romana, bucurandu-se de un real succes. Libraria Nautilus a adus integral cele doua cicluri, adaugand la acestea o colectie de povestiri din Ender’s Saga, netradusa inca la noi: First Meetings. Acest volum arata primul contact dintre diversele personaje ale celor doua epopei.In The Polish Boy suntem martori la intalnirea dintre John Paul ( tatal lui Ender, aflat inca in faza de copilarie) si Graff (capitan la acel moment), in Teacher’s Pest asistam la intalnirea dintre cei doi parinti ai lui Andrew : John Paul si Theresa, iar in Investment Counselor observam intalnirea lui Andrew cu Jane (o inteligenta artificiala, unul din personajele cheie din ultimele trei carti din Ender’s Saga ). Insa First Meetings ofera mai mult decat aceste povestiri : inclusa in acest volum este insasi povestirea de la care a pornit totul : Ender’s Game. Initial publicata in Analog Science Fiction and Fact, in 1977, povestirea s-a bucurat de un enorm succes in randurile cititorilor de atunci, dar de-abia opt ani, mai tarziu, Ender’s Game va fi transformat in romanul multipremiat cu acelasi nume.
Ciclul este un adevarat regal pentru cei ce vor sa citeasca seriile in limba in care au fost scrise, un festin pentru fanii genului.
Cel de-al doilea volum al proiectatei trilogy Genesis of Shannara (ultimul volum urmeaza sa fie tiparit pana la sfarsitul lui 2008), Elves of Cintra continua prezentarea lumii post-apocaliptice din 2100, care a dus la aparitia Shannarei, urmarind calatoria a trei personaje: Logan Tom si Angel Perez (ce apartin ordinului Knights of the Word – un ordin de cavaleri cu abilitati magice, ce apara binele si protejeaza putinele cunostiinte ramase din lumea anterioara ), cat si Hawk (conducator al tribului Ghost, un trib de copii mutanti). Logan Tom isi incepe voiajul, incercand sa isi salveze prietenul, pe Hawk. Dar incercarea lui esueaza, iar Tom intelege ca pentru a reusi va trebui sa ii caute pe membrii tribului lui Hawk. Angel Perez trece prin orasul elfilor, Arborlon, acesta fiind punctul de plecare pentru ea. Dar Angel nu paraseste orasul singura, ci insotita de doi reprezentanti ai elfilor din tinutul Cintra: Kirisin si Simralin. Scopul acestui trio: gasirea pieterelor elfilor, cele ce vor readuce magia si vor salva atat rasa umana cat si pe cea elfa. Hawk se trezeste intr-o gradina foarte familiara si are o viziune: el este cel ce va conduce cele doua rase spre Pamantul Fagaduintei. Cei trei vor calatori printre ruinele fostei Americi, dar si prin taramuri magice ce initial nu puteau fi accesate de oamenii de dinainte de apocalipsa, descrierile lui Brooks aducand in fata cititorului tablouri dezolante ale unei civilizatii disparute, dar si imaginile naturii salbatice din tinuturile elfilor. In final, eroii celor trei povestiri se vor reuni doar pentru a se desparti din nou.
Terry Brooks arata inca o data (nu ca ar mai fi fost nevoie) ca este unul din maestrii de necontestat ai genului fantasy, iar Elves of Cintra este un nou tur de forta al autorului.
Reaper’s Gale este al saptelea volum din ciclul Malazan si continua direct actiunea altor doua volume din serie: Midnight Tides si The Bonehunters.
Imperiul Letherii se afla in cadere libera, fiind pe cale de a se dastrama, cu un imparat aproape nebun (Rhulad Sengar), inconjurat de conspiratii si cu o politie secreta ce duce o campanie de teroare impotriva cetatenilor loiali. Errant, odata un zeu clarvazator, pare deodata orb la semnele viitorului. Ca si cum toate acestea nu ar fi suficiente, flota Edur se apropie de granitele Imperiului. Intre razboinicii vrajmasi se afla Karsa Orlong si Icarium Lifestealer ca o promisiune ca se va varsa sange din belsug.
In aceasta situatie disperata, Fear Sengar, fratele imparatului, fuge din Imperiu pentru a gasi sufletul lui Scabandari Bloodeye cu ajutorul caruia s-ar putea opri flota inamica si si-ar putea salva fratele. Insa alaturi de Fear calatoreste Silchas Ruin, cu trupul acoperit de cicatricele ranilor facute de sabia lui Scabandari. Si nimeni nu poate banui care sunt adevaratele lui intentii …
O poveste brutala despre razboi, tradare si magie neagra…O poveste despre coruptia puterii si a natiunilor, despre luptele duse de soldatii obisnuiti, dar si despre razboul dintre zei, razboi ce afecteaza fiecare coltisor al lumii, un razboi in care pioni si regi se amesteca si sunt intersanjabili ca intr-un joc mortal de sah.Toll the Hounds este cel de-al optulea volum al seriei Malazan si continua direct actiunea volumului Memories of Ice. Actiunea se muta in Darujhistan, locul in care se spune ca ‘Viata si Moartea vin impreuna, dansand’. Spre ‘Orasul Focului Albastru’ isi croiesc drum diverse forte magice si militare, totul ducand spre o inclestare de proportii. Semne rele apar in noapte, bantuind strazile orasului ca niste veritabile creature ale intunericului. Asasinii devin din vanatori, vanati. Anomander Rake, ‘Fiul Intunericului’, descopera ca exista fiinte mai intunecate decat el insusi.
In Toll the Hounds, intelegi cel mai bine de ce Erikson si-a intitulat Saga Malazan : Book of the Fallen : cei pe care se pune accentul in poveste nu sunt supravietuitorii, ci cei cazuti, cei care nu vor trai sa vada sfarsitul incredibilei inclestari dintre zei. Povestea nu ne este spusa din perspectiva conducatorilor, a celor puternici, a eroilor sau a zeilor, a celor ce pot vedea intregul tablou al terbilului razboi. Cel care ne va povesti despre teribila confruntare este Kruppe, un personaj familiar deja fanilor seriei. Kruppe, un omulet plinut, vorbaret si mancacios,ce pare la prima vedere un personaj insignifiant. Putini stiu insa ca el este conducatorul retelei de spioni din Darujhistan, iar printre prietenii sai se numara zei stravechi si eroi, asasini si banditi. Atmosfera incarcata a cartii e destinsa de remarcile comice ale lui Kruppe in momentele incare tensiunea devine aproape insuportabila, si tot Kruppe ne sugereaza ca personajul cheie al cartii este orasul insusi.
In Darujhistan se vor ciocni rivali de moarte, iar zeii vechi vor fi inlocuiti de altii noi. Iar lumea se va schimba din nou…
Daca la prima vedere cartea pare confuza, cu mult prea multe intrigi ce se desfasoara in paralel, pe parcurs cititorul remarca felul in care aceste intrigi se unesc, indrumandu-ne incet, dar sigur spre final. O data cu lansarea acestui nou volum al seriei, Erickson ne arata cat de mult si-a imbunatatit abilitatile de scriitor si faptul ca este un autor capabil sa se schimbe. Probabil ca unora dintre fani nu le va conveni schimbarea de stil, dar inainte de a o condamna, ar trebui sa citeasca Toll the Hounds pana la final si apoi sa judece daca schimbarea este binevenita sau nu. Acest ultim volum din seria Malazan este de departe unul din cele mai bune dintre cele aparute pana acum, depasind cu mult titlurile anterioare.

Daca ignori ceva, acel ceva nu dispare. Ba chiar ii dai sansa sa se amplifice nestingherit. Am ignorat Rusia, de pe culmile democratiei noastre suedezo-american-originale. Am intrat in NATO si UE cu chiuituri si pumni in piept. Resentimentele sedimentate pana la nivel genetic (‘paranoia’ le-a numit politologul-sef de la Kremlin la Summitul NATO de la Bucuresti, dand glas frustrarii unei mari natii cu aspiratii intr-ale legalitatii, egalitatii si fraternitatii provocate de prejudecati nejustificate) s-au decompensat pentru prima oara dupa… de cand? De la Petru si Codrii Cosminului incoace?
Am auzit despre asasinarea jurnalistei Anna Politkovskaya pe palierul blocului in care locuia la Moscova si am uitat rapid; alta stire negativa, alta lume, alta fictiune. Sa fie la ei! La noi inca nu exista ucigasi platiti, cu trese ori fara.
Acum suntem martorii crizei din Georgia. Chiar suntem? La protestele din fata Ambasadei Federatiei Ruse din Bucuresti s-au adunat intre 25 si 35 de membri ai poporului roman indignat, majoritatea cetateni… georgieni. Poporul roman se uita in alta parte, spre alte prioritati, iar politicienii merg pe sarma. Cei vocali sunt in vacanta.
Citind cartea Annei Politkovskaya, jurnalistul britanic Jon Snow s-a intrebat intai ce pazeste Ambasada Marii Britanii la Moscova, de ce nu le-a spus ce se intampla acolo. Ce dumnezeu fac politicienii lor prefacandu-se ca nu observa cinismul colosal al regimului Putin? Poate nevoia de gaz ori de milioanele oligarhilor fugari sa ii orbeasca in asa hal?
Despre asta scrie Anna Politkovskaya; despre un cinism urias, consistent, strivitor, exemplificat in trei mari sectiuni cronologice: The Death of Russian Parliamentary Democracy. December 2003 – March 2004, Russia’s Great Political Depression. April – December 2004, Our Winter and Summer of Discontent. January – August 2005. Politkovskaya a fost asasinata in octombrie 2006.
Marea frauda a alegerilor pentru Duma, din decembrie 2003, cand Rusia Unita (partidul infiintat pentru a-l propulsa pe Putin spre un nou mandat prezidential) a castigat in pofida oricaror asteptari, e devoalata chirurgical: strict fapte, rapoarte expuse sobru, fraze concise, verb taios, conexiuni – logice sau doar ale cuiva care nu omite ce stie – intre oameni si actiuni aparent disparate. Coerenta unei politici de stat arogante, cinice, extrem de bine articulate pe tiparul preexistent al politiei secrete, care merge de la nivel micro, cu mita electorala (la ei e cu vodca) si ciomagari vesnic neidentificati, pana la nivel macro, cu ingenuncherea iremediabila a presei si coruptia administratiei si politicienilor, se traduce simplu prin terorism de stat impotriva propriilor cetateni. Caci ce ii opreste pe acesti 145 de milioane sa reactioneze? Simplu : frica. Candidatii incomfortabili la Duma primesc avertismente sub forma de organe umane, sunt drogati si se trezesc in alta tara, sunt batuti pana la lesin. ‘Organele de ordine’ tortureaza si executa un barbat sub ochii sotiei si ai celor sapte copii si apoi constata ca gresisera adresa. Ostaticii de la opera sunt ucisi de-a valma cu teroristii cu un gaz neidentificat; oficial, cauza mortii e faptul ca au fost luati ostatici, deci teroristii sunt de vina. Plecat intr-un turneu atni-Putin in sudul Rusiei, Garry Kasparov nu e primit de niciun hotel, niciun restaurant nu ii vinde mancare, nicio sala nu e disponibila pentru intruniri. Asta deoarece Kasparov crede ca ‘bunul Putin’ nu e chiar asa bun.
Diagnosticul e evident: ideologia lui Putin vizeaza o economie ‘de stat’ dezvoltata in beneficiul poporului, dar in realitate e vorba despre o economie birocratica al carei principal beneficiar e guvernul. ‘The higher the official, the bigger the oligarch’. Veniturile principale ale Rusiei vin din exportul de materii prime, deci statul trebuie sa controleze resursele naturale, iar Putin si camarila lui ar zice ‘L’Etat c’est moi. Se presupune ca ei sunt cei mai destepti oameni din tara care stiu cel mai bine ce e bun pentru noi, ceilalti. Rosneft, Gazprom, Vneshtorbank sunt supermonopoluri controlate de fosti ofiteri KGB, acum oligarhi. Putin are incredere numai in acesti oligarhi cekisti fiindca doar ei inteleg ce e bine pentru popor. Putin stie ca cine controleaza resursele are monopolul puterii politice. Ca juntele militare din America Latina’.
Populatia Rusiei va scadea drastic pana in 2014, conform estimarilor. Milioane de oameni saraci, care nu au acces la serviciile medicale privatizate, vor muri (inclusiv victimele de la Cernobil sau ‘eroii patriei’, cati au mai supravietuit). Tinerii vor muri in razboaie sau, daca nu sunt ‘cu noi’, vor fi impuscati ori vor putrezi prin inchisori asteptandu-si procesul. Saracie, lipsa de asistenta medicala, alcoolism si droguri, razboaiele din Caucaz. ‘Pana acum nu e niciun semn de schimbare. Autoritatile statului raman surde la avertismentele populatiei. Isi traiesc propria viata desfigurati de lacomie si iritarea ca cineva i-ar putea impiedica sa devina tot mai bogati. Pentru a evita acest lucru, prioritatea lor e schilodirea societatii civile. Zilnic incearca sa convinga poporul rus ca societatea civila si opozantii sunt finantati de CIA, de britanici, de israelieni si, pentru cei care inca nu stiu, de serviciile secrete de pe Marte, plus desigur reteaua internationala al-Qaeda. Autoritatile statului nostru sunt azi preocupate doar sa faca bani’.
Suna cunoscut? Si e atat de aproape!
E de mirare ca Politkovskaya a supravietuit destul cat sa publice doua carti (‘Un razboi murdar: un reporter rus in Cecenia’ si ‘Rusia lui Putin’). S-a incercat otravirea ei in avionul cu care mergea la Breslan, spre criza ostaticilor din scoala. Ceea ce gruzinii au vazut la ei acasa – abuzurile si crimele trupelor ruse –, rusii vad zilnic in propria tara. Cinism cu voie de la superiori. Pana de sus de tot, de la seful cel mare, Vladimit Putin.
Cand a terminat de citit ‘A Russian Diary’, Jon Snow a avut un singur gand: o flotile de avioane burdusite cu exemplare ale cartii aruncate peste Maica Rusie ca sa o citeasca toti rusii. Ar fi de folos sa scape cateva si deasupra Romaniei, de preferinta peste Casa Poporului si Piata Victoriei.

© Nautilus English Books

Contact

You can always visit our online bookstore at nautilus.ro or get in touch at nautilus (at) nautilus (dot) ro [apologies for the literal transcription of the email address, but it will help prevent spam and other such nasties].

Follow Us on Twitter

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 11 other followers