You are currently browsing the tag archive for the ‘Anna Politkovskaya’ tag.

Daca ignori ceva, acel ceva nu dispare. Ba chiar ii dai sansa sa se amplifice nestingherit. Am ignorat Rusia, de pe culmile democratiei noastre suedezo-american-originale. Am intrat in NATO si UE cu chiuituri si pumni in piept. Resentimentele sedimentate pana la nivel genetic (‘paranoia’ le-a numit politologul-sef de la Kremlin la Summitul NATO de la Bucuresti, dand glas frustrarii unei mari natii cu aspiratii intr-ale legalitatii, egalitatii si fraternitatii provocate de prejudecati nejustificate) s-au decompensat pentru prima oara dupa… de cand? De la Petru si Codrii Cosminului incoace?
Am auzit despre asasinarea jurnalistei Anna Politkovskaya pe palierul blocului in care locuia la Moscova si am uitat rapid; alta stire negativa, alta lume, alta fictiune. Sa fie la ei! La noi inca nu exista ucigasi platiti, cu trese ori fara.
Acum suntem martorii crizei din Georgia. Chiar suntem? La protestele din fata Ambasadei Federatiei Ruse din Bucuresti s-au adunat intre 25 si 35 de membri ai poporului roman indignat, majoritatea cetateni… georgieni. Poporul roman se uita in alta parte, spre alte prioritati, iar politicienii merg pe sarma. Cei vocali sunt in vacanta.
Citind cartea Annei Politkovskaya, jurnalistul britanic Jon Snow s-a intrebat intai ce pazeste Ambasada Marii Britanii la Moscova, de ce nu le-a spus ce se intampla acolo. Ce dumnezeu fac politicienii lor prefacandu-se ca nu observa cinismul colosal al regimului Putin? Poate nevoia de gaz ori de milioanele oligarhilor fugari sa ii orbeasca in asa hal?
Despre asta scrie Anna Politkovskaya; despre un cinism urias, consistent, strivitor, exemplificat in trei mari sectiuni cronologice: The Death of Russian Parliamentary Democracy. December 2003 – March 2004, Russia’s Great Political Depression. April – December 2004, Our Winter and Summer of Discontent. January – August 2005. Politkovskaya a fost asasinata in octombrie 2006.
Marea frauda a alegerilor pentru Duma, din decembrie 2003, cand Rusia Unita (partidul infiintat pentru a-l propulsa pe Putin spre un nou mandat prezidential) a castigat in pofida oricaror asteptari, e devoalata chirurgical: strict fapte, rapoarte expuse sobru, fraze concise, verb taios, conexiuni – logice sau doar ale cuiva care nu omite ce stie – intre oameni si actiuni aparent disparate. Coerenta unei politici de stat arogante, cinice, extrem de bine articulate pe tiparul preexistent al politiei secrete, care merge de la nivel micro, cu mita electorala (la ei e cu vodca) si ciomagari vesnic neidentificati, pana la nivel macro, cu ingenuncherea iremediabila a presei si coruptia administratiei si politicienilor, se traduce simplu prin terorism de stat impotriva propriilor cetateni. Caci ce ii opreste pe acesti 145 de milioane sa reactioneze? Simplu : frica. Candidatii incomfortabili la Duma primesc avertismente sub forma de organe umane, sunt drogati si se trezesc in alta tara, sunt batuti pana la lesin. ‘Organele de ordine’ tortureaza si executa un barbat sub ochii sotiei si ai celor sapte copii si apoi constata ca gresisera adresa. Ostaticii de la opera sunt ucisi de-a valma cu teroristii cu un gaz neidentificat; oficial, cauza mortii e faptul ca au fost luati ostatici, deci teroristii sunt de vina. Plecat intr-un turneu atni-Putin in sudul Rusiei, Garry Kasparov nu e primit de niciun hotel, niciun restaurant nu ii vinde mancare, nicio sala nu e disponibila pentru intruniri. Asta deoarece Kasparov crede ca ‘bunul Putin’ nu e chiar asa bun.
Diagnosticul e evident: ideologia lui Putin vizeaza o economie ‘de stat’ dezvoltata in beneficiul poporului, dar in realitate e vorba despre o economie birocratica al carei principal beneficiar e guvernul. ‘The higher the official, the bigger the oligarch’. Veniturile principale ale Rusiei vin din exportul de materii prime, deci statul trebuie sa controleze resursele naturale, iar Putin si camarila lui ar zice ‘L’Etat c’est moi. Se presupune ca ei sunt cei mai destepti oameni din tara care stiu cel mai bine ce e bun pentru noi, ceilalti. Rosneft, Gazprom, Vneshtorbank sunt supermonopoluri controlate de fosti ofiteri KGB, acum oligarhi. Putin are incredere numai in acesti oligarhi cekisti fiindca doar ei inteleg ce e bine pentru popor. Putin stie ca cine controleaza resursele are monopolul puterii politice. Ca juntele militare din America Latina’.
Populatia Rusiei va scadea drastic pana in 2014, conform estimarilor. Milioane de oameni saraci, care nu au acces la serviciile medicale privatizate, vor muri (inclusiv victimele de la Cernobil sau ‘eroii patriei’, cati au mai supravietuit). Tinerii vor muri in razboaie sau, daca nu sunt ‘cu noi’, vor fi impuscati ori vor putrezi prin inchisori asteptandu-si procesul. Saracie, lipsa de asistenta medicala, alcoolism si droguri, razboaiele din Caucaz. ‘Pana acum nu e niciun semn de schimbare. Autoritatile statului raman surde la avertismentele populatiei. Isi traiesc propria viata desfigurati de lacomie si iritarea ca cineva i-ar putea impiedica sa devina tot mai bogati. Pentru a evita acest lucru, prioritatea lor e schilodirea societatii civile. Zilnic incearca sa convinga poporul rus ca societatea civila si opozantii sunt finantati de CIA, de britanici, de israelieni si, pentru cei care inca nu stiu, de serviciile secrete de pe Marte, plus desigur reteaua internationala al-Qaeda. Autoritatile statului nostru sunt azi preocupate doar sa faca bani’.
Suna cunoscut? Si e atat de aproape!
E de mirare ca Politkovskaya a supravietuit destul cat sa publice doua carti (‘Un razboi murdar: un reporter rus in Cecenia’ si ‘Rusia lui Putin’). S-a incercat otravirea ei in avionul cu care mergea la Breslan, spre criza ostaticilor din scoala. Ceea ce gruzinii au vazut la ei acasa – abuzurile si crimele trupelor ruse –, rusii vad zilnic in propria tara. Cinism cu voie de la superiori. Pana de sus de tot, de la seful cel mare, Vladimit Putin.
Cand a terminat de citit ‘A Russian Diary’, Jon Snow a avut un singur gand: o flotile de avioane burdusite cu exemplare ale cartii aruncate peste Maica Rusie ca sa o citeasca toti rusii. Ar fi de folos sa scape cateva si deasupra Romaniei, de preferinta peste Casa Poporului si Piata Victoriei.
Advertisements

© Nautilus English Books

Contact

You can always visit our online bookstore at nautilus.ro or get in touch at nautilus (at) nautilus (dot) ro [apologies for the literal transcription of the email address, but it will help prevent spam and other such nasties].

Follow Us on Twitter

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 11 other followers