You are currently browsing the tag archive for the ‘Black Ships’ tag.

O cufundare in apele Inceputului – destinul nostru european a inceput cu prabusirea Troiei – inseamna reintalnirea cu un peisaj frust in care respira divinitati si se misca arhetipuri umane. O baie de trecut e binevenita chiar daca, blazati, ne imaginan ca stim povestea fugarilor din Troia si chiar ne agaseaza piosenia maniacala a lui Eneas.
De ce am reciti Eneida? Pentru ca e o poveste in carne si oase rostita de insasi Pythia-Sybilla. Nu de Pythia-cea-sinistra-si-vesnic-drogata, ci de fiica unei sclave troiene de la curtea cumintelui rege Nestor, dedicata Persefonei, Doamna Mortii, cand a implinit opt ani. Pe numele mirean Pescarusul, in limba Wilusei (Troiei), fata devine cand si cand mesagerul zeilor. In rest, e o solitara in lumea post-Troia, agitata de dorinta de glorie a fiilor eroilor ahei, frustrati ca n-au si ei o Troie de distrus, de ratacirea fugarilor troieni in cautarea Pamantului Fagaduintei lor, de mofturile cel mai des meteorologice ale zeilor si de infruntarile dintre pradatorii de orice neam din jurul Mediteranei si cei care vor sa isi cladeasca cetatile eterne si sa isi cultive campurile in liniste.
Black Ships nu e doar re-scrierea Eneidei vazuta prin ochii unui personaj abia pomenit de Vergilius. Pornind de la informatii istorice, Jo Graham incearca sa restructureze o lume aflata in criza acum mai bine de trei milenii, cand din ciocnirea civilizatiilor Europa era lent inventata de nou-venitii cu parul negru peste mai-inainte-venitii cu parul rosu care ii impinsesera spre extinctie pe misteriosii bastinasi blonzi cu ochi albastri. Acuratetea istorica face ca episodul central al Carthaginei (neintemeiate inca la 1200 i.Chr.) din Eneida sa fie inlocuit cu unul egiptean – Memphisul fiind atunci capitala celui mai infloritor regat din bazinul mediteranean. Autoarea pastreaza insa coborarea simbolica a lui Eneas in Hades, asistat de Pythia, acum numita Sybilla. Si drumul troienilor e deviat; de la Pylos, unde li se alatura Pythia, pornesc spre est, ajungand in Halicarnas, Ugarit si Byblos, apoi spre sud, catre Memphis, si abia de aici o iau spre vest si nord pentru a ajunge in Italia, la Cumae si in Latium unde se lupta cu rutulii, iar Eneas o ia de sotie pe Lavinia, fiica regelui Latinus. Pastreaza si alura decenta a personajelor pe care uneori le-am dori mai grobiene, de dragul zicerii « sunt om si nimic din ce-i omenesc nu mi-e strain ».
Temele lumii contemporane nu mai par inventii recente; razboiul, criza economica si politica, migratia, ubicuitatea divinitatii, pana si generatia Emo, pe care lugubra si sensibila Pythia o ilustreaza exemplar – sunt antice, nu arhaice.
Reconstructia epocii e consistenta; viata cotidiana, infatisarea cetatilor si corabiilor, imbracamintea, ritualurile, felul de a vorbi cu o politete vag anacronica, de a percepe noul cu fior supersitios, de a lupta ca intr-un abator – toate constituie o prelegere implicita despre cat de putin s-a schimbat umanitatea, o ironizare a sentimentului nostru de superioritate fata de tot ce are mai mult de… 20 de ani.
Inainte de a se dedica literaturii, Jo Graham a fost implicata multa vreme in politica. A citit Eneida in latina si a gasit pe o tablita din Pylos mentiunea despre ‘o femeie din Troia, slujitoarea zeior’. Titlul i-a fost clar de la inceput; Black Ships sunt cele noua corabii zarite de tanara Pythia in zorii acelei zile la Pylos cand a inteles ca datoria fata de poporul ei e mai presus de datoria fata de altarul zeitei.

© Nautilus English Books

Contact

You can always visit our online bookstore at nautilus.ro or get in touch at nautilus (at) nautilus (dot) ro [apologies for the literal transcription of the email address, but it will help prevent spam and other such nasties].

Follow Us on Twitter

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 11 other followers